CE TE INCURCA SA ITI DESCOPERI MENIREA?

Astazi vreau sa impartasesc cu tine o istorioara care atunci cand am citit-o pentru prima data mi-a schimbat radical perspectiva din care abordam un subiect care pe cei mai multi ne preocupa. Care este chemarea si menirea mea pe acest pamant? Ca fiinte spirituale vrem sa crestem, vrem sa contribuim. Vrem sa ne gasim acea misiune pe care unii spun ca au gasit-o si spun ca e misiunea vietii lor. Vrem sa gasim o directie, o carare. Vrem ca atunci cand punem capul pe perna pentru ultima data sa ne uitam in urma si sa spunem asta este ceea ce eu am creat cu voia lui Dumnezeu si cu ajutorul Lui. 

Iata aici istorioara:
O persoana in varsta a zarit la un moment dat un baiat care pescuia si s-a apropiat sa vada cum ii merge.
Baiatul prinsese deja doi pesti mici, iar in timp ce batranul se apropia de el, agatase deja in undita un peste urias.
“Ce mandrete de peste…” spuse batranul in timp ce baiatul scotea carligul. Pe neasteptate insa, baiatul arunca pestele in apa.
“Ce faci?”, striga batranul. “E ditamai pestele…”
“Asa-i raspunse baiatul, “dar eu am o tigaie foarte mica.”

M-am intrebat, de ce sa prinzi pestele mare si sa il arunci inapoi in rau? Apoi sa prinzi pestele mic si sa il pui in plasa si sa il pastrezi? Nu ar fi normal sa il arunci pe cel mic si sa il lasi sa creasca? Nu pe cel mare il vrem?

Masuram pestele exact dupa dimensiunea tigaii pe care o avem. Poate ai mai auzit povestea aceasta. Si radem de pescarul tanar, care ia din raul vietii doar pestii care se potrivesc cu tigaia pe care o are in acest moment. 

Dar stii ceva. Eu si cu tine, mai mult sau mai putin constient facem acelasi lucru. Dumnezeu, sursa tuturor lucrurilor, iti ofera un peste foarte mare. Si ce facem noi? Incepem sa il masuram in functie de tigaia pe care o avem. Adica in functie de convingerile noastre, de obiceiurile noastre, de conditiile in care traim, de contextul si mediul nostru. Si daca chemarea nu se potriveste cu conditiile noastre mici, o respingem si o aruncam inapoi in raul vietii. Ne spunem noua insine: “Nu, nu poate fi asta. E prea mare. E prea greu. Cum o sa fac eu asta? Cum o sa reusesc?” Si respingem. Si intram intr-un cerc vicios de cautare si respingere. “Daca e altceva?” 

NU RESPINGE ideea aceea mare, chemarea ta, numai pentru ca nu se potriveste cu conditiile tale mici. Stii ce faci de fapt. Ceri lui Dumnezeu un scop, o chemare, o menire care sa se potriveasca cu conditiile tale actuale. Si cerem un scop mai mic decat ceea ce putem face. Les Brown spune“De cele mai multe ori esuam in viata nu pentru ca tintim prea sus, ci pentru ca tintim prea jos si reusim mereu.” Cat de adevarat!

Ti s-a daruit o chemare mare, si poate chiar ai devenit constient de o idee mare. Cu siguranta la un moment dat ti-a trecut prin minte ceva maret ce ti-ar placea sa faci si ai zis “Intr-o zi voi face…”. O idee mai mare decat rezultatele si conditiile tale actuale, dar nu mai mare decat potentialul pe care il ai. Majoritatea dintre noi, pentru ca esuam sa recunoastem adevarata sursa de unde primim chemarea, o aruncam inapoi pentru ca nu se potriveste cu obiceiurile, cu conditiile si circumstantele noastre actuale. 

Pentru multi ani asta m-a impiedicat sa imi descopar chemarea si sa inteleg care este menirea mea. Dar acum am inteles ca menirea si misiunea sunt intotdeauna mai mari decat ceea ce eu cred ca ar fi posibil pentru mine. Si da, este necesar sa renunt la unele obiceiuri pentru ca nu se potrivesc cu cine trebuie sa devin pentru a-mi realiza menirea. Si da, eu ca persoana trebuie sa cresc si sa ma dezvolt spre chemarea mea. Cel mai mare pericol atunci cand nu crestem, este ca vrem sa taiem din chemare ca sa se potriveasca cu nivelul actual. 

Din nefericire vad multi oameni care raman blocati in a cauta o chemare care sa se potriveasca cu conditiile lor actuale si cu ceea ce ei cred despre ei insisi. Si isi risipesc energia masurand pestele ca sa se potriveasca cu tigaia vietii lor. 

Dumnezeu ti-a dat o chemare si o misiune mai mare pentru ca stie ce potential a pus in tine. Cred ca primul pas in a ne descoperi chemarea si menirea este sa NU mai arunci pestele mare pentru ca nu se potriveste cu tigaia mica a vietii tale. Fii dispus sa accepti chemarea, sa o iei si sa nu o mai masori in functie de tigaie. Fii dispus sa o iei si sa nu o mai arunci, sa te implici activ si sa lucrezi cu acel scop, vis sau idee. 

Povestea aceasta m-a facut sa imi dau seama in ce masura modul de gandire ne poate limita. Am inteles ca cei mai multi dintre noi esuam in a ne descoperi chemarea pentru ca ne uitam dupa ceva ce sa se potriveasca cu limitarile si convingerile noastre. 

Provocare:

Saptamana aceasta, ia-ti 10 minute in fiecare zi si gandeste-te la: Care este cauza reala care ma impiedica sa descopar si sa inteleg care este chemarea mea? Care sunt motivele si argumentele de care tii si te impiedica sa accepti ideea aceea mareata?

Stai cu aceste doua intrebari. Mediteaza! Scrie! Gandeste-te! 

S-ar putea sa descoperi ca te uiti dupa un peste mic, cand de fapt Dumnezeu are pregatit pentru tine un peste mare. 😉


SUCCESUL NU POATE FI URMARIT, EL TREBUIE SA URMEZE